Ție...
Poate ți se pare că otrava ta e dulce?!... Ești acru și iuțiu, fără de gust chiar, uneori! Sărutul meu te îndulcește și te face să îmi dai fiori!... În ochi, tu crezi că licăriri mai ai și mîndru le arăți Ochilor mei, întunecați de-o lacrimă de dor... Ești un naiv, dacă nu simți că ochii tăi se-aprind de la al meu fior!.. Ți se pare că atingerile tale sunt un cutremur și că mă aprind! Te-nșeli, dulce ființă, ca să te simt și să mă simți, e de-ajuns să te cuprind! *** Pornind de la gîndul că ne completăm și tristețea ce-o simt acum, după o grămada de timp în care nu am scris, mi-a venit inspirația și am înșirat cîteva versuri... Sînt pentru tine! Mă inspiri! Mă faci să nu fiu eu sau să fiu cea de altădată!