La Mulți ani, Fiul meu drag!
E deja 2018... sunt deja aia care foarte greu și pe deasupra se uită înapoi... am învățat să n-o mai fac și să nu mai pun suflet decât acolo unde e necesar! Trebuie să recunosc, de la adolescenta care scria versuri și visa printre ele la o fericire deplină, iar pe termenul ăsta se oglindea doar chipul unei soții gospodine, care își creste și educă copilul și soțul, am ajuns la Femeia care își vede deja fericirea altfel și în altceva... Femeia care își amintește perfect de unde a pornit, cum a pornit, cu cine a pornit, dar și unde a ajuns, cum a ajuns și cu cine a ajuns!.. Am deprins să nu mai văd decât superficial unii oameni, să le știu tuturor locul, dar și importanța mea pentru ei și pentru viața lor, iar concluzia e una destul de dură, probabil o fi de la nopțile cu gustul lacrimilor pe buze, fiindcă “alta e formula apei când e-n lacrimi...” Concluzia e deja și regulă de viață, să nu mă cred prea importantă și indispensabilă pentru nimeni, fiindcă orice om pe