La Mulți ani, Fiul meu drag!

E deja 2018... sunt deja aia care foarte greu și pe deasupra se uită înapoi... am învățat să n-o mai fac și să nu mai pun suflet decât acolo unde e necesar!

Trebuie să recunosc, de la adolescenta care scria versuri și visa printre ele la o fericire deplină, iar pe termenul ăsta se oglindea doar chipul unei soții gospodine, care își creste și educă copilul și soțul, am ajuns la Femeia care își vede deja fericirea altfel și în altceva...

Femeia care își amintește perfect de unde a pornit, cum a pornit, cu cine a pornit, dar și unde a ajuns, cum a ajuns și cu cine a ajuns!..

Am deprins să nu mai văd decât superficial unii oameni, să le știu tuturor locul, dar și importanța mea pentru ei și pentru viața lor, iar concluzia e una destul de dură, probabil o fi de la nopțile cu gustul lacrimilor pe buze, fiindcă “alta e formula apei când e-n lacrimi...”

Concluzia e deja și regulă de viață, să nu mă cred prea importantă și indispensabilă pentru nimeni, fiindcă orice om pe lumea asta poate fi înlocuit, iar eu sunt la fel om ca și alții...

Am învățat să-mi prețuiesc la maxim viața și ceea ce pot face pentru cei din jur, în primul rând pentru fiul meu! 

Chiar dacă totul le pare tuturor roz și pufos, TOTUL asta care-l am înseamnă muncă, riduri la 27 ani, ochi roșii, lacrimi, stres, nervi, lacrimi, Tristețe, căderi, lacrimi, scrâșnet de Dinți, durere, trădare, uitare, nepăsare, invidie, foame, datorii, gânduri, frământare, indiferență, singurătate și multă, multă iubire din partea Lui, a celui pentru care încă lupt! Asta mă costă zi de zi ceea ce unii dintre voi invidiază, iar uneori toate astea se înmulțesc la 10! Poate vi se pare straniu că lacrimi s-a repetat cateva ori, însă cert e faptul că orice femeie se schimbă și își schimbă orice celulă emițională, doar prin lacrimi și emoții care te ard, te fac cenușă ca mai apoi să te reconstruiești...

E deja o tradiție ca-n fiecare an să-mi amintesc de seara  de 19 spre 20 Ianuarie 2011 și întreaga zi, oră de oră. Chiar dacă acum femeia ce sunt ar aștepta mult prea multe de la bărbatul de lângă ea, e ceva în mine care mă împinge să spun: “Mulțumesc, tati pentru această comoară de băiat! Pentru toate cele care acum le văd foarte mărunte, însă atunci mă făceau cea mai împlinită și fericită, fiindcă mereu am știut să mă automotivez și să găsesc fericirea în lucrurile mici, dar care să vină din suflet!”

Sunt femeia care își ține de mână fiul și dacă îl știe sănătos și fericit, înseamnă că TOTUL ei e absolut împlinit! 

Anul 2018 odată cu a 20-a zi țin de mână deja un băiețel de 7 ani, un băiețel care deja este apreciat și laudat la școală, un băiețel care știe să mă uimească zi de zi și să-mi răspundă la iubirea mea cu niște emoții sincere și necondiționate, dar și să-mi dea absolut neregizat niște atingeri, “te iubesc-uri” și priviri pentru care aș da la schimb întreaga lume fără să mă gândesc!

În acești 7 ani am devenit de toate câte puțin și am făcut tot posibilul să-mi știu copilul împlinit și zâmbitor și asta îmi promit să fac și-n continuare. 
Totuși, o mamă e în stare să devină Regina care educă și crește UN PRINȚ! Un prinț așa cum și l-a dorit ea, manierat, educat, drăgăstos și cu adevărate calități de bărbat! 

Trebuie să recunosc, uneori obosesc să fiu femeia puternică, pentru că toate femeile obosesc, însă părinții și unii oameni din jurul meu nu mi-au permis decât să mă ridic înapoi și pentru asta le sunt mereu datoare... știți ce vor de la mine?!  Doar să le zâmbesc și să le spun că sunt bine, am depășit și că suntem ambii fericiți! MULȚUMESC Doamne, pentru oamenii sufletului meu! 

Te iubesc, Fiule! La Mulți ani❤️💙