Aschii de inima...

N-o sa-mi mai faramitez gandurile ca sa-nfrumusetez ceea ce scriu aici .... De ce ? Ptr ca ceea ce ma doare suna oricum , dar numai nu poetic sau frumos...
In ultima vreme uitasem sa mai scriu pe aici cate ceva, recunosc...

Acum...mi se darama sufletul, rup bucati din inima si le arunc ca pe niste bucati de mucegai in urma pasilor mei nepasatori si grei.
Mi se parea ca fericirea nu mai are margini si ca nimik nu e in stare sa-i distruga farmcul pe care il traiam, il respiram picatura cu picatura si nu-mi mai puteam opri nesatul...insa... doareeee , am cazut si nu e atat de dureroasa cazatura, ci mana lui , celui care mi-a tradat fiecare celula a sufletului,mana care incearca sa ma ridice....
Fals, aiurea ,amagitor, prefacut si atat de amar imi pare cel pe care il iubesc...da...cu toate ca-mi minte si ca-mi distruge feeria pe care o traiam pina akum , il iubesc...si chiar nici nu stiu cum sa trec peste minciunile pe care mi le insira clipa de clipa ...
Daca mi- a tintit inima , i-a reusit de minune...sangereaza, tipa si rupe in milioane de faramituri ....faramituri de inima pe care le arunc in urma mea ca pe niste fire de colb ...
Cu lacrimi in ochi il cuprind si ma prefac ... ma inseala?!.... asta mi-a unicul gand...

Imi cuprind Bebiciu si plang ca un copil ...Ma doare sa spun, dar numai el e unikul care-mi da numai fericire....imi sterge lacrimile cu manutsele lui mici si-mi construieste-n piept o noua inima...