De 5 ani... Stare de MAMĂ!

A fost în 2011 .... 5 ani s-au scurs ca-ntr-o poveste continuă... 5 ani de iubire și de suflet tremurînd de mamă... tremura de teama de a nu fi destul de puternică, iubitoare, răbdătoare, gingașă, grijulie și bună.... Pentru că-n acești 5 ani le-am învățat pe toate și nici nu am bănuit că-i ASTFEL să fii mamă.... nici pînă acum nu pot reda cum e, ptr că e o stare de stări amestecate, (intenționat am scris așa)!!!
Am deprins starea că inima mea se împarte la toți, dar întîi de toate, fără să depun mare efort e toată, inexplicabil și firesc, a lui...Am încetat să mai respir pentru mine, ci doar ptr el, eu, reușind să respir cu grija, gîndul și cu sclipirile din ochișorii lui micuți! 
Dormeam și realizam că-i simt fiecare mișcare de pleoape și de buzișoare și-i vedeam pînă și visele.
Am deprins ritmul pașilor săi și pentru o clipă am realizat că odată cu el învăț în fiecare zi altă viață....pas cu pas...cuvînt după cuvînt... Învăț din viața de MAMĂ! 
 Și e lecția mea preferată... cu griji, nevoi și cutremur de emoții și stări, dar și de îmbrățișări calde și strînse, sărutări pe neprins de veste și firescul, necondiționatul, copilărescul, spontanul- Mami, Te iubesc!!!!
E un fior aparte cînd realizez că merg de mînă cu feciorul meu, care e deja cît jumătate din mine și mă privește mereu cu încredere și aceleași sclipiri în ochișori care mi-au dat puteri, cînd l-am adus pe lume, să uit și să șterg toată durerea imensă... Îl aveam pe piept, îl priveam în ochii de-un albastru seniiin și excepțional de limpede și nu mai simțeam decat că mi se strînge tot sufletul sub el, în piept și e gata să se smulgă din mine ptr ca el să fie bine mereu! 
E starea care mi s-a implantat în vene și e gata să se manifeste-n orice clipă doar pentru el! 
E una din mulțimea de stări pe care le învață firea și inima mea, stare de mamă...
Mai e și simțul de a fi mereu bună și mereu pentru el, în orice situație și-n orice moment al vieții! 
E ajunul zilei de 20 și mă bîntuie întrebarea pe care și-o pune fiecare mamă, oare în acești 5 ani am reușit să fiu îndeajuns de bună, corectă și iubitoare?! Pentru că iubim...ajungem să punem în dragostea noastră tot ceea ce înseamnă RESTUL  și să nu ne măsurăm dragostea și gingășia, la fel cum au făcut-o și mamele noastre! 
Și apoi, în momente de sinceritate, mereu ne gîndim că nu am facut îndeajunsul, că nu am fost îndeajuns de bune sau de grijulii... Și ne căutăm cusur în tot, chiar și-n nopțile nedormite sau în brațele ce ne oboseau...
E stare de mamă... și mă cuprinde strîns, tot mai strîns în măsură ce se apropie ziua de 20 ianuarie, ora 15:30, fiindcă asta a fost clipa de glorie din viața mea de FEMEIE!