Am fost la medik!!! 29 saptamani exact-> 27.10.10

Ieri (27 octombrie 2010), am avut o zi ushoara care a trecut mai repede ca oricind , defapt ca si intreaga saptamana...

Dupa job am pornit cu bebe la medik... sa ne facem o consultatie , iar acolo avea sa ne intalnim ku papyku` nostru dulce !
Ne-a cuprins la intalnire si ne-a sarutat dulce de tot...nici nu aveam kum sa-i simtim dorul ce-l are-n suflet ptr noi...I se citea in priviri ca ne cerseste inapoi la el...akolo, in cuibushorul nostru minunat, unde avem dreptul sa facem orice...
Tremurau bratele lui care parca s-ar fi intins la maxim ka sa ne poata cuprinde pe amindoi...
"Ati mai crescut!", a recunoscut el cu ochii lui plini de dragoste si mandrie...

Dupa cateva clipe petrecute in doi , asteptand medikul am hotarat ca e mai multa nevoie de el acasa ...si a plecat sa-si mai rezolve din treburi , insa in gandul amindorora ne ramanea ideea de a ne revedea cat mai curand acasa...

Mai tarziu am intrat la dna medik, care cu o blindete nedescrisa ne-a consultat ...Ne-a spus ka tokmai implinim exact 29 saptamani si ka pornim viteji spre cea de-a 30-a!!! Hehe ....Fericire maxima!!! Iesind de la medik mi se parea ca plutesc...mai ales cand imi sunau in gand cuvintele ei "Ai un baietel frumos frumos....porneste pe saptamana 30 si are 1,7 kg:)"
Inima mea sarea in sus de fericire si bebu cat statea ma mangaia prin burtika!

Am ajuns acasa cu o stare exatrordinara ...unikul lukru ce imi lipsea enorm erau acele brate caldute care sa ne cuprinda strans si sa ne alinte pina la zori...
Am stat intinsa pina in seara ... Bebu se juka intens in burtika mea , iar eu ii vorbeam dulce de tot ...la fiecare cuvint dulce de la mine Bebu imi dadea cate o imbrincire , dar cat de gingasa si minunata era nu am cuvinte sa redau...

Pe la 22 am adormit dulce cu mainile alipite de burtikutza mea dulce ...Gandul imi juca de la papy la bebe....si iti imaginezi reusea sa fie proportionala dragostea mea ptr ei...crescanda in fiecare secunda!!!