De la capat...

Imi trag mai mult aer in piept si incep sa gandesc in acelas timp cat scriu ceva aici ... scriu ceea ce-mi decteaza cineva din mine....Nuu , nu te gandi ca sunt din nou gravida ,ci imagineaza-ti ca sufletul meu vorbeste , se invata a vorbi ca un copil mic....Isi spune primele lui cuvinte fiind increzut ca a mai vorbit odata! Si toate ce le spune se scriu aici...

Timpul si lipsa internetului mi-au incuiat toate cuvintele pe care le-as fi lasat aici cu mare drag , in fiecare zi timp de luni intregi...Stai sa-ncerc a calcula de cat timp nu mi-a mai vorbit sufletul ...din luna 7 pina in luna 11 , calculeaza si tu,sufletul meu de atunci a amutit insa zilele totushi au trecut, inima a trait intens clipe unice si mult prea frumoase decat iti poti tu imagina!

La intoarcere am asezat un pik lucrurile la locul lor,am inceput sa si cuvintam , iar primele cuvintele clar pronuntate au fost "mama" "tata" si "baba" . Daca inaite bebe alerga cu ajutorul premergatorului prin toata ograda bunicilor, acum e invers deja bebe il plimba prin toata casa mergand in picioare sprijinit de el... E o fericire extrema sa-l vad asa ....

E deja o toamna tarzie si am hotarat sa-mi mai permit cate o evadare cat de mika aici, pe blogusorul meu drag....sa-mi mai descar mintea si inima de bucurie aici ca sa te alimentezi si tu cate putin, draga cititorule asa ca mai asteapta intrarile mele. Si pana atunci iti las aici cate ceva poze sa-ti delectezi privirile....