Stranii ganduri...

Se-aude muzica-n camera mea goala si-ncep sa-mi trag din suflet emotii si cuvinte ca sa pot aranja aici cate ceva din cele ce ma framanta.

As privi uluita in trecut, in clipele mele de nostalgie profunda, cand inima-mi ca un fulger se zbuciuma, iar lacrimile nu incetau sa mi se prelinga pe fata mea strivita de durere. Cand gandurile mele erau bantuite de un anumit om pe care-l iubeam ku inversunare si incapatanare. Cand toate le-as fi dat ca sa nu ma raneasca sau dezamageasca insa a facut-o!!! ...Regret si azi faptul ca am putut iubi atat de mult un simplu om fata de ingerul pe care il am acum alaturi....Nahh, mai are el si neajunsuri insa este perfectul pe care-l cautam dupa o dezamagire profunda!

Daca ma gandesc mai bine,stiu ca o sa par o nebuna, dar pot sa afirm ca-mi placea sa sufar.Imi placeau timpurile-n care stateam intr-un coltisor de camera, muzica canta fara indurare parca turnandu-mi sare pe rani, iar eu scriam in vers durere,placere sau regrete.

Lacrimile cele de atunci acum imi par un vis invechit sau chiar o irealitate.Un lucru e cert,acum sunt mult mai matura si mai puternica, dar simt un dor nebun de acele clipe nevinovate...

Straniu dor...

Mi-e dor sa mai scriu iubirea mea in vers

Sau sa-mi rup bucati din suflet pentru tine,

Sa-mi planga lacrimi reci pe fata

Si sa citesc iar randuri de cuvinte,

Invaluite de-amintiri care s-au sters!