Doi străini ce se iubesc!

Cu ochii împăijeniți de lacrimi
Aștept o clipă de răgaz
Și vreau, printre pleoape grele,            
Să văd cu jumătăți de ochi
O mînă-ntinsă, în ea, doar lăcrămioare
                     și să simt, extaz!

E întîlnirea unor inimi amorțite
Cu slabele bătăi de foc,
Și lacrimile fața ne-au scăldat,
În cursul lor firesc și rece
Ne-au tot cuprins ființa cu durere și amor
                    și-am tot simțit, un joc!

Și vom ajunge-ntr-un tîrziu, odată
Lîng-asfințit rece de soare,
Tu - un străin ce-mi plînge-n urmă,
Eu- egoista cu un dor nebun,
Vo fi doi triști cuprinși iar de dorințe vechi
                     și vom simți, culoare!



* Versuri scrise aseară...cu lacrimi în ochi și cu sufletl deschis am scris ce ma doare si mi-a stat mult mai ușor ...
Deobicei versurile mele se așează într-o altfel de formulă și cu o altfel de rimă, dar de data asta mîna mi-a luat-o razna și s-au așezat în forma pe care-o vezi... 
Nu sunt mulți care-mi vor descoase simțirile si dorurile din aceste versuri, dar dacă totuși ți-a reușit să știi că ești unul dintre cei care-mi întelege versurile...
Vreau să te rog, dragă cititorule să-mi lași mai jos ceea ce ai simit la trecerea cu ochii printre aceste versuri printr-un singur cuvînt, care vrei tu! MUltumesc ptr trecere și pentru că ai ales să-mi citești emoțiile!  :)