Știu... știu că nu mai sunt exemplara cea de altădată, care își lăsa aici gîndurile zi de zi ... Știu că din august pînă în septembrie a trecut ceva timp și timpul ăsta nici nu l-am reușit cuprinde pentru că brațele, ochii, gîndurile și întraga-mi ființă e cuprinsă strîns de o feerie...un voal ce inundă fiecare părticică din mine...
Stropii de ceață și ea...toamna e vinovată, e vinovată de amorțirea ce o simt și starea de regăsire ce am simțit-o azi, iar amorțirea asta e vinovată că am ajuns să mă regăsesc printre însemnări de altădată...
* * *
Către mine...
29 Iunie 2009
O zi cu ploaie în care nu mai am poftă să-i scriu cuiva și
încep să mă gîndesc și la mine...
Nu ţi-am mai scris demult,
Tot mai priveşti la ploile de mai?
Tot mai lăcrimezi la geam cînd stai?
Şi tot mă laşi să te ascult...
Încărunţeşti,azi,poate şi mai des,
Dar tot îţi mai citeşti viaţa de crin?
Tot îţi mai blestemi al tău destin
Şi tot mă laşi să-ţi scriu ce nu s-a şters?!
Azi rugineşte pana,dar îţi scriu
Ca tot să plîngă gîndul nostru sfînt
Şi poate nu-l cunosc,nici n-o să-l ştiu!
Ajunge-al meu răvaş de paie şi mormînt
Spre geamul ochilor de lut şi fier
Şi chiar spre mine scriu,dar azi scriind,eu pier!...
N-am mai scris demult versuri....cred ca a fost o acuta
lipsa de inspiratie....
|
.jpg)
Comments
Post a Comment