20 ianuarie-Ziua Nasterii lui Bebe!!!

Timpul trece atat de repede incat ziua in care am nascut pare atat de ramasa in urma... pare sa trecut o mare de timp din ziua de 20 ianuarie 2011 si totushi a fost o zi de joi care-mi va ramane mereu in inima,ziua in care te-ai nascut tu,Bebe!

Era miercuri seara, ora 20:38 si aveam deja unele dureri mai taioase decat cele ale unui travaliu fals. Stateam in pat si ii tot spuneam lui papy: "Ia sa vezi ca maine o sa-ti tii feciorasul in brate!Maximum pina la 15 eu o sa nasc!"

Si uite ca dupa o noapte de dureri neregulate si ispititoare, dimineata aveam sa-mi beau din fuga ceaiul alaturi de papy,sa-mi iau bagajele si sa pornim spre Chisinau...Aveam deja dureri regulate, treceau 20 minute si se auzea un "Auuu...fhuuu....fhuuu.." Apoi, la intrarea in oras,cu o privire spre ceas aveam sa aflu ca durerile imi vin deja din 10 in 10 minute...La usa medicului am mai stat vreo 2 ore cu dureri igrozitoare,alaturi de papy care tot ma intreba daca ma doare ....de parca nu se vedea..

Sora medicala trecuse deja de vreo 30 de ori pe langa noi si se tot uita lung, iar oamenii care-si asteptau medicul ptr o vizita se uitau la mine cu priviri intrebatoare!

Dupa cateva ture la toaleta,a veni medicul , indignata ca nu am venit doua zile-n urma sa nasc ,(voiam neaparat ca totul s afie natural),mi-a facut un control aveam uterul deschis de 4 mm . Gata! Mergem sa rupem apele si pina dupaamiaza, nastem!

Asa si a fost! Pe papy l-am vazut ultima data cand imi skimbam hainele si cand ma inregistrau in sectie...stiu ca a mers undeva sa piarda timpul pina eu aveam sa-mi duc la implinire fapta mareata!

Era ora 10 dimineata atunci cand mi-a rupt dna medic apele si odata cu aceasta a inceput si durerea cea adevarata, despre care tot mi se spunea cu jumatate de gura...De la inceput aveam un pik mai mult ragaz ptr a ma pregati de o noua durere, iar cu trecerea timpului "repaosul" era tot ma mik si mai asteptat!

Ma simteam atat de neputiincioasa si imi doream extrem de mult sa pot cere de la cineva ajutor...Dna medic ma tot vizita si imi mai dadea cate un sfat, iar asta era tot ce-mi putea face...

"Liubtzea" asa imi spunea...Ma tot invita sa ma plimb pe coridoare si asta am si hotarat sa fac ...Am masurat coridorul de cateva ori, am numarat surorile medicale si tot ma uitam cu ochii dupa fiecare poate printre ele se vede moasa mea, care sa-mi mai dea vre-un sfat ca sa ma lase makar un pik durerea...

In final, m-am lasat pe pat, pe patea stanga si asteptam ...iar durere si iar un tipat inabushit ...se auzeau tipete cumplite din celelalte doua sali de nastere, eu insa aveam curaj doar de a mai prounta "Doamne.......mmmm..."geamat dupa geamat si mana parea sa intre in peretele de care ma impingeam ...

Cutremur , somnolenta si iar durere...o durere continua...In acel moment a venit medicul, era vreo 14:20...se uita si ma anunta :"Gata,Liubtzea...pe partea asta e deschis bine...ia intoarce-te pe dreapta..."

Heh si odata cu intoarcerea mea,durerea se intetise si mai era insotita de un scremut pe care nu trebuia decat sa-l atenuiez cu respiratie adanca...

"Nu te screme!!! Respira!!! Da-i aer la copil!!!" ,asta imi tot striga medicul care-mi statea alaturi si tot incerca sa ma dea din curajul ei ...La un moment dat ...gata!!! Nu mai puteam sa-mi tin acea senzatie sub lacat, respiram adanc,dar scremutul nu disparea...

"EEEEeeee...gata!!! Vine...Hai sui pe masa..!!! "

Asta imi suna ca o salvare...si asa a fost ...la 15:10, in graba mare am urcat pe masa si scremutul imi era o ushurare...de la inceput park fara rezultat,dar durerea aia ingrozitoare disparea ushor...

Il simteam cum iese...Au fost deajuns trei scrematuri, o mica taietura fierbinte si l-am simtit pe burta....Atat de gingash , moale,fierbinte,umed si tipatoooor....Indata ce a ies , a dat glas si odata cu auzirea lui imi trecuse totul...Dupa cateva secunde petrecute pe burtika mea,Bebu s-a linistit...

Un ghemulets mik,mulat,cu ochii mari si buzele accentuate...Era exact cum am visat...Aveam impresia ca l-am mai vazut si ca anume asa trebuie sa fie el,Minunea mea!!!

Gata!!! De aici nu mai simteam ,auzeam,vedeam Nimik inafara de puiul meu mik...Peste vreo ora a venit si papy...trandafiri albi,mari si mirositori...o privire plin ade dragoste si mandrie si un suflet pe care il simteam atat de implinit!!! Asta vad de atunci in fiecare clipa in ochii si inima lui papy...

3,300 la 15:30 ,20 ianuarie de Sfantul Ioan Botezatorul ...Asa s-a nascut ingerashul meu-Daniel-Ionutz!!!

Acum ,suntem deja acasa,avem aproape 3 saptamani... E o minune...ma priveste in ochi,imi zambeste si imi da tot sensul vieti mele!!!

Bebu meu Scumpik, Mamy si Papy te iubesc la nebunie...Chiar acum te privesc cum dormi si nu ma pot satura sa te admir!!!