Cîte gînduri poate stîrni o îmbrățișare...

Nespunîndu-mi nimik pleci spre gînduri străine și vechi!
Mă strîngi de mînă, iar eu te cuprind cu picioarele de mijlok și-ți sar în spate c-un zîmbet desfătat și atît de copilăros!
Totul mi se-nvîrte-n față și totul  mă keamă ușurel către brațele lui...aroma luminițelor ce ard cu o ușoară pîlpîială, mă aruncă-n valuri neștiute de inima mea!
Mîinile lui mi se afundă-n păr și mă strîng cu putere ca să-mi lase un sărut pe gît!...

*   *   *

Privește-mă! Sunt atît de plină de tine!

Pofta-mi se cere  urnită din loc...

Să-mi mergi ușor pe urme și să privesti cît de greu te-am găsit!

Cu petale de gînduri înghețate

să îmi acoperi inima, ca mai apoi

la o dură bătaie a ei să plouă cu petale de tine!

Nu mă privi cu-atingeri ușoare!

...îmi pari atît de schimbat..

ești mai aproape...

Dacă m-atingi cu gura-ți moale- mă topesc!...

Să-mi cumperi dulci suflări...

Să tot respiri ușor...

Din zîmbet să-ti croiești un chip 

și să nu uiţi 

                              să mă iubeşti!...