Duminica seara,lapte cald si un "TE IUBESC,BEBE!"

Nu mai plang...

Nu mai vars lacrimi de fier cu-aroma de versuri stupide

Si nici nu-mi mai prind gandurile-n ace de foc

Ochii mi-i las pe jos, prin noroi si iubire

Si nu mai gasesc cuvinte, nici soapte deloc...

Pasesc aiurita de ganduri, prin paie si amintiri.

E trist! E prea joasa nota ce-mi canta-n surdina!

Naiva si goala imi simt privirile-n gol,

Iar starea ce-o simt, e-n praf de iubiri...

Plang!... si iubesc...

* * *

E de- o tristete rara seara asta

si versurile-mi curg in ganduri

Nu mai alint o rima sau un ritm,

Ci pun tristetea mea in randuri...

O las aici sa-mi cante lacrimi

si sa-mi sopteasca lin amar

Ma mai opresc usor din scris

Sa-mi las iar mana pe pahar...

E cu venin! Si-i plin pina la gura,

Iar ochii mei innoata-n lacrimi

Nu-mi caut rima sau cuvintul

Ce sa-mi descrie-un vis sau patimi...

E de-o tristete rara asta seara

Si nici Craciunul nu se simte!

E de-o tristete rara asta seara

Si dor azi prea multe cuvinte!...

* * *

Nu stiu de ce , dar acum toate cuvintele mi se duc in versuri...iar eu, cu dispozitia la pamant, realizez ca inima-mi dicteaza versuri doar atunci cand simt tristete...o tristete de nedescris...nedeslusita su neinteleasa, nevazuta si neauzita de nimeni..poate doar de sufletulul mik din mine...Sunt sigura ca-mi simte greutatea de pe suflet...

Bebe, iarta-ma! Inca cateva clipe o sa fiu trista si-mi trece, o sa-mi treaca pentru ca trebuie sa fiu zambitoare mereu, fericita pentru tine...Pentru ca tu sa nu simti durerea asta apasatoare...

Stii de ce ma doare atat de mult?! Pentru ca azi si aproape in fiecare zi , unele persoane care ne iubesc,fara sa-si dea seama ne ranesc...ne spun cuvinte pe care nu le trec prin suflet si prin gand si nu ne mai fac sa ne simtim atat de doriti...iubiti...fericiti!

Hai, sa mai sorbim cateva picaturi de lapte calduts cu miere si sa zambim un pic, inainte de somn!...